E destul sa ne uitam in jur si constatam, fara prea mult efort, ca odata cu schimbarile climatice in Romania se petrec si altfel de schimbari cel putin la fel de dramatice.
De multe ori suntem surprinsi de ceea ce e creditat ca fiind bun, adevarat, valabil, demn de apreciat sau respectabil. Da, e secolul vitezei, totul se intampla fast forward. Scoala se face pe repede inainte intre doua reprize de chiulit. Mai intrebam si intr-o postare precedenta cati dintre elevi/studenti se intreaba dupa o zi de scoala "Ce am invatat astazi? In ce consta diferenta dintre a fi mers la scoala si a fi stat acasa?"
Acum ceva (multa) vreme daca terminai "POLI" erai cineva. Primele promotii de absolventi numarau cateva zeci de ingineri, dupa care cateva sute, ca acum sa iasa de pe bancile UPT mii de (presupusi) ingineri, multi avand singurul merit ca au ascuns bine fituicile sau handsfree-ul de-a lungul anilor de facultate.
Am luat ca exemplu UPT pentru ca a fost multa vreme reperul de calitate si seriozitate in invatatura. Probabil ca inca mai este. Dar, oare asta nu spune multe despre celelalte institutii de invatamant?
In universitatile "de stat" se mai pastreaza, macar, aparenta unei calitati. Rectorii sunt constienti ca trebuie sa "dea bine" la minister pentru a nu li se taia conducta cu bani si se vad nevoiti sa dea dovada de o minima responsabilitate in ceea ce ii priveste pe studenti.
Dar ce se poate spune despre universitatile private? Astea parca intrec orice limita a mimarii actului educativ. Daca cele bugetate de la stat scot si ele pe banda rulanta produse de calitate cel putin indoielnica, cele private scot cu diploma in mana echivalentul chinezariilor de la magazinele tip "Orice la 3,8 RON".
Problema scarii valorilor se pune cand un absolvent al unei astfel de universitati se simte dator sa faca si motiv de lauda din faptul ca a reusit sa termine nimic. Decat sa spui ca esti absolvent de la Tibiscus mai bine lasi acest fapt sub tacere si mergi pe principiul "decat sa o spun si sa se convinga lumea ca-s prost, mai bine tac si ii las doar sa presupuna". Dar aici deja intervine bunul simt al fiecaruia si puterea de discernamant. Nu e nimic condamnabil in a fi prost. Anormal e doar atunci cand, prost fiind, vrei sa pari inteligent si nu esti capabil sa-ti constientizezi conditia.
***Noaptea de Inviere, dupa Slujba de la Biserica, doi credinciosi la vreo 50 de ani merg spre casa:
- Vad ca vine lumea la biserica de Pasti. Daca ar fi asa in fiecare Duminica...
- Si daca ar fi ce? Uite eu merg in fiecare saptamana. Da' iti spun drept, un lucru ma deranjeaza: ma, nu ma ajuta la nimic.
Speram ca nu o sa auzim un astfel de schimb de replici si intre doi studenti in timp ce se intorc de la facultate cu referire la utilitatea ei.
De multe ori suntem surprinsi de ceea ce e creditat ca fiind bun, adevarat, valabil, demn de apreciat sau respectabil. Da, e secolul vitezei, totul se intampla fast forward. Scoala se face pe repede inainte intre doua reprize de chiulit. Mai intrebam si intr-o postare precedenta cati dintre elevi/studenti se intreaba dupa o zi de scoala "Ce am invatat astazi? In ce consta diferenta dintre a fi mers la scoala si a fi stat acasa?"
Acum ceva (multa) vreme daca terminai "POLI" erai cineva. Primele promotii de absolventi numarau cateva zeci de ingineri, dupa care cateva sute, ca acum sa iasa de pe bancile UPT mii de (presupusi) ingineri, multi avand singurul merit ca au ascuns bine fituicile sau handsfree-ul de-a lungul anilor de facultate.
Am luat ca exemplu UPT pentru ca a fost multa vreme reperul de calitate si seriozitate in invatatura. Probabil ca inca mai este. Dar, oare asta nu spune multe despre celelalte institutii de invatamant?
In universitatile "de stat" se mai pastreaza, macar, aparenta unei calitati. Rectorii sunt constienti ca trebuie sa "dea bine" la minister pentru a nu li se taia conducta cu bani si se vad nevoiti sa dea dovada de o minima responsabilitate in ceea ce ii priveste pe studenti.
Dar ce se poate spune despre universitatile private? Astea parca intrec orice limita a mimarii actului educativ. Daca cele bugetate de la stat scot si ele pe banda rulanta produse de calitate cel putin indoielnica, cele private scot cu diploma in mana echivalentul chinezariilor de la magazinele tip "Orice la 3,8 RON".
Problema scarii valorilor se pune cand un absolvent al unei astfel de universitati se simte dator sa faca si motiv de lauda din faptul ca a reusit sa termine nimic. Decat sa spui ca esti absolvent de la Tibiscus mai bine lasi acest fapt sub tacere si mergi pe principiul "decat sa o spun si sa se convinga lumea ca-s prost, mai bine tac si ii las doar sa presupuna". Dar aici deja intervine bunul simt al fiecaruia si puterea de discernamant. Nu e nimic condamnabil in a fi prost. Anormal e doar atunci cand, prost fiind, vrei sa pari inteligent si nu esti capabil sa-ti constientizezi conditia.
***Noaptea de Inviere, dupa Slujba de la Biserica, doi credinciosi la vreo 50 de ani merg spre casa:
- Vad ca vine lumea la biserica de Pasti. Daca ar fi asa in fiecare Duminica...
- Si daca ar fi ce? Uite eu merg in fiecare saptamana. Da' iti spun drept, un lucru ma deranjeaza: ma, nu ma ajuta la nimic.
Speram ca nu o sa auzim un astfel de schimb de replici si intre doi studenti in timp ce se intorc de la facultate cu referire la utilitatea ei.
6 comentarii:
Draguta conversatia intreb oamenii aceia.
Eu am inceput de aproximativ un an sa ma tot intreb care e utilitatea facultatii pe care o fac. Nu invat nimic realmente util, nu fac nimic util, pierd cateva ore...si dupa aceea la examen ma uit cum altii care nu au venit la facultate tot anul, copiaza pe rupte... iau examenul... ba uneori chiar cu note mai mari... si se mandresc cu asta.
Cel mai mult m-a enervat cand o colega, nici macar nu stia ce sa copieze din fituica si ma ruga pe mine sa ii arat.
Cand am venit la UPT ma asteptam sa fie o facultate seioasa, ma asteptam la calitate si corectitudine, am ramas dezamagita.
Ce pot sa zic, de copiat am mai copiat si eu. Niciodata cu handsfree-ul, doar cu fitzuica clasica, si intr-un fel mi se pare normal, pentru ca exista materii predate de profesori parca in scarba. Ei turuie ce au de zis, umplu cateva table de ecuatii, formule, definitii, simboluri si dup-aia se asteapta sa le reproduci identic la examen. Oare un asemenea profesor merita sa fii cinstit si corect cu el? Intr-adevar, daca ar fi vreo materie pe care s-o consider importanta pentru pregatirea ta ca si viitor inginer ar fi ceva, dar unele is pur si simplu anacronice. Acum nu vreau sa polemizez discutia, dar mai sunt profesori (cel putin la Ingineria Sistemelor, unde am terminat) care mai triaza din acesti "posibil-viitori" ingineri (de exemplu domnul profesor Dragomir), doar ca pana si aceasta triere e ocolita prin sustinerea examenului la Arad sau in fata unei comisii (adica eu ma chinui trei ani de zile sa iau examenul asta pe bune - pentru ca nu e o materie tocmai usoara - si altii arunca doua vorbe la un oral si gata...)
Astia ar fi cei doi eurocenti ai mei. Ca intotdeanua, o problema are mai mult de o fateta si e important sa vedem si rolul profesorilor in comportamentul studentilor...
Oare chiar isi avea sensul acel banc ? ...
Din pacate nu e banc, e intamplare 100% reala.
Cat despre sensul ei, fiecare dupa cum considera.
1. Mie nu-mi pare ca Dan se lauda.
2. Facultatea lui putea fi facuta fie la Vest fie la Tibiscus. Honestly, nu e vreo diferenta mare.
3. Zici tu ceva despre universitatile private, dar exemplul ti l-ai ales prost :)
Este ştiut faptul că, în zilele noastre, e uşor să termini o facultate. Fie că înveţi, plăteşti sau copiezi, poţi să obţii o diplomă. Că s-ar putea să nu-ţi folosească la nimic, asta e altceva.
Probabil că dacă termini Poli dă bine la CV sau te simţi mai inteligent, dar nu cred că te încălzeşte cu ceva dacă ajungi vânzător în mall sau, mai rău, şomer. Consider că nu ţine atât de facultatea terminată, cât de ambiţia omului. Cine spune că un absolvent de Tibiscus nu poate câştiga bine şi trăi confortabil?
Oh, şi apropo, poţi să faci 2 ani de facultate într-o parte şi să termini altundeva :P Te-ai gândit la asta?
Trimiteți un comentariu