E destul sa ne uitam in jur si constatam, fara prea mult efort, ca odata cu schimbarile climatice in Romania se petrec si altfel de schimbari cel putin la fel de dramatice.
De multe ori suntem surprinsi de ceea ce e creditat ca fiind bun, adevarat, valabil, demn de apreciat sau respectabil. Da, e secolul vitezei, totul se intampla fast forward. Scoala se face pe repede inainte intre doua reprize de chiulit. Mai intrebam si intr-o postare precedenta cati dintre elevi/studenti se intreaba dupa o zi de scoala "Ce am invatat astazi? In ce consta diferenta dintre a fi mers la scoala si a fi stat acasa?"
Acum ceva (multa) vreme daca terminai "POLI" erai cineva. Primele promotii de absolventi numarau cateva zeci de ingineri, dupa care cateva sute, ca acum sa iasa de pe bancile UPT mii de (presupusi) ingineri, multi avand singurul merit ca au ascuns bine fituicile sau handsfree-ul de-a lungul anilor de facultate.
Am luat ca exemplu UPT pentru ca a fost multa vreme reperul de calitate si seriozitate in invatatura. Probabil ca inca mai este. Dar, oare asta nu spune multe despre celelalte institutii de invatamant?
In universitatile "de stat" se mai pastreaza, macar, aparenta unei calitati. Rectorii sunt constienti ca trebuie sa "dea bine" la minister pentru a nu li se taia conducta cu bani si se vad nevoiti sa dea dovada de o minima responsabilitate in ceea ce ii priveste pe studenti.
Dar ce se poate spune despre universitatile private? Astea parca intrec orice limita a mimarii actului educativ. Daca cele bugetate de la stat scot si ele pe banda rulanta produse de calitate cel putin indoielnica, cele private scot cu diploma in mana echivalentul chinezariilor de la magazinele tip "
Orice la 3,8 RON".
Problema scarii valorilor se pune cand
un absolvent al unei astfel de universitati se simte dator sa faca si motiv de lauda din faptul ca a reusit sa termine nimic. Decat sa spui ca esti absolvent de la Tibiscus mai bine lasi acest fapt sub tacere si mergi pe principiul "
decat sa o spun si sa se convinga lumea ca-s prost, mai bine tac si ii las doar sa presupuna". Dar aici deja intervine bunul simt al fiecaruia si puterea de discernamant. Nu e nimic condamnabil in a fi prost. Anormal e doar atunci cand, prost fiind, vrei sa pari inteligent si nu esti capabil sa-ti constientizezi conditia.
***Noaptea de Inviere, dupa Slujba de la Biserica, doi credinciosi la vreo 50 de ani merg spre casa:- Vad ca vine lumea la biserica de Pasti. Daca ar fi asa in fiecare Duminica...- Si daca ar fi ce? Uite eu merg in fiecare saptamana. Da' iti spun drept, un lucru ma deranjeaza: ma, nu ma ajuta la nimic.Speram ca nu o sa auzim un astfel de schimb de replici si intre doi studenti in timp ce se intorc de la facultate cu referire la utilitatea ei.
Postări
