Pentru ca Blogul ComplexTM se refera la toti studentii din Complexul Studentesc Timisoara, astazi ne indreptam atentia spre Vest. Nu spre punctul cardinal, ci spre Universitatea de Vest si viata de camin vazuta prin ochii unei studente din Caminul 12C.
" 1. În primul rând, trebuie să notez că, dacă eşti cazat în C12, ai toate şansele să nu prinzi un chef pe palier sau în cameră vecinilor...tot anul! Care viaţă de student, care plângeri pe la colegi că n-am dormit 2 nopţi pentru că am numai petrecăreţi pe palier? Aici stau de obicei masteranzi, oameni care lucrează şi oameni cu medii mari, care învaţă, deci nu chefuiesc. Prin urmare, e al naibii de linişte în căminul ăsta!
2. O altă chestie de remarcat este faptul că unii oameni nu au învăţat nici până la vârsta asta că laptele, atunci când fierbe, se umflă şi dă în foc. Şi pute! Acelaşi efect asupra aerului de pe hol îl au şi mâncărurile uitate pe foc până se fac scrum sau oalele cu apă pusă la fiert, pe care nu le mai verifică nimeni şi se ard după ce tot lichidul se evaporă.
3. Mai ţineţi minte când eram mici, cum ne învăţau părinţii să nu ne aşezăm pe colacul de wc din locuri publice? Na, pe unii îi mai învăţau ca, în aceste cazuri, să se urce cu picioarele pe el, întrucât membrele scurte, de copil, nu i-ar fi putut suspenda suficient dacă rămâneau pe podea. Între timp am crescut, picioarele s-au lungit... aşa că nu mică mi-a fost mirarea când am văzut primele urme de papuc pe bucata respectivă de plastic. Some things never change...
4. Râul Galben, ăla de ne învăţau la geografie că e în China, a fost mutat în România. Nu o să ghiciţi unde, aşa că o să vă spun eu: la duş! Într-una din zile, în timp ce îmi savuram îmbăierea verticală, constat cu stupoare că el traversa gresia ce desparte cabina din stânga mea de cea din dreapta, unde este scurgerea generală. Cât de vacă (da, era o tipă!) poţi fi ca să faci chestia asta, în condiţiile în care toaleta e la 5 paşi distanţă?? Poţi să te speli de 5 ori pe zi cu gel de duş cu aromă fructată, pentru mine nu ai mai multă cultură decât una care face baie o dată la 3 zile, dar respectă faptul că ăla e un loc public, pe care îl foloseşte, în acelaşi timp, încă o persoană.
5. Încă o chestie fără sens mi se pare vorbitul la telefon de pe hol. Eu nu înţeleg care e şmecheria. Vrei să nu te audă nimeni, nici măcar colega de cameră, atunci când porţi o discuţie la telefon? Păi plimbarea de-a lungul coridorului nu mi se pare cea mai privată chestie pe care poţi să o faci. Sau poate de fapt vrei să ne arăţi că ai telefon? Puţin probabil, toată lumea are în zilele noastre. Then what's the point? Plus că mai şi deranjezi pe ceilalţi, ţipând la vreun nenorocit de interlocutor la ora 7 dimineaţa, că tu n-ai somn...
6. De proprietatea privată pot să spun mai multe. În primul rând, este interesant de observat că, deşi plăteşti chirie pe cameră, deci teoretic e a ta pentru o lună sau cât plăteşti, ţi se impune un program de vizite. Cum de nu aplică regulile generale pentru chiriaşi? Nu că m-ar afecta pe mine în mod deosebit, dar ca idee.
7. În plus, mi se pare ciudat că, în cazul în care ai semnalat o defecţiune în caietul de la poartă, fie ea minoră şi deloc urgentă, omul care se ocupă de ea vine dimineaţa, bate la uşă firav de vreo 2 ori, iar dacă nu sari repede din pat, bagă cheia şi descuie. Ce s-ar întâmpla dacă eu n-aş fi acasă şi apoi aş constata că-mi lipseşte ceva? Nu m-ar băga nimeni în seamă, că omul e de încredere. Dar eu cum pot avea încredere într-un om pe care nu l-am văzut la faţă?
8. Cel mai sigur este să încui uşa când n-ai chef de musafiri nepoftiţi. În cămin se împart chestii, de la taloane la solar, invitaţii în Vanilla, la cercei de vânzare. Enervantă este bătrânica ce-şi vinde cerceii hand made din cameră în cameră, care bate la uşă şi are obiceiul să cam intre dacă nu i se răspunde. Dacă eu eram în clipa aia la baie? A se citi mai sus cum stau cu încrederea în oameni necunoscuţi...
9. Dacă eşti mai studios de felul tău, ai de lucru în timpul anului şi colega de cameră are chef să asculte muzică şi să se uite la tv, poţi oricând să mergi în sala de lectură. Pregăteşte-te, însă, să înfrunţi privirea urâtă a portarului, când îl obligi să renunţe la telenovela preferată şi să revină în coşmelia lui (unde ar trebui să stea, de altfel, tot programul).
10. Last but not least, sala de lectură se umple în sesiune. Liniştea în încăpere este dezirabilă, dar nu prea uşor realizabilă, dat fiind că în prima parte a zilei o auzi pe administratoare cum ţipă la telefon sau la studenţii care nu ştiu că pot intra în biroul ei doar în anumite intervale orare, iar după-masa apar portarii, care vorbesc fără nicio jenă, la volum maxim, la telefon... asta că nu ascultă radio. Cum naiba să te mai concentrezi? Tot mai bine e în cameră... "
***Sursa: la-vida-deme.blogspot.com
Postări
