Postări
Cu 20 de ani in urma, frigul din case impingea Romanii sa iasa in strada, sa se revolte impotriva a ceea ce se intampla in jurul lor. Frigul din case si flacara din sufletele lor. Asteptarile erau imense. Era iarna afara, dar inauntru fiecaruia se ivea primavara. Si ce e primavara daca nu sezonul sperantelor renascute? Se spune ca a fost o Revolutie a Tinerilor. Da. Nu ajunsesera inca blazati. Asteptarile si sperantele nu le fusesera inca zdrobite de sistem.
Anii ce au urmat nu au facut altceva decat sa le distruga. Sub pretextul democratiei, al libertatii ne-am predat sentimentele unei societati de consum. Da, este o societate de consum pentru ca ne consuma sentimentele, trairile, emotiile. Rand pe rand s-au prabusit sub proprii nostri ochi toate valorile in care credeam. Revolutia s-a transformat in lovitura de stat, iarna a devenit doar o perioada cu vanzari gigant in supermarket-uri, frigul nu mai este in case, ci in noi.
Dupa 20 de ani nu mai stam singuri in case la lumina lumanarii. Dupa 20 de ani ne trezim singuri in mijlocul unei multimi sub luminile multicolore ale artificiilor. Fugim de caldura casei pentru ca intra in contrast cu frigul din noi. Cautam mereu ceva si suntem mereu nelinistiti: cluburi, chefuri, orice ne indeparteaza de propria singuratate. Gasim alte singuratati si deodata ne simtim mai bine, ne validam anormalitatea care devine subit normalitate.
Da, inainte de '89 "se lua curentu" seara, erau cateva ore de transmisiune la TV; acum avem lumina 24/24 si zeci de posturi de televiziune care emit in continuu. Ne lipsesc acele momente de respiro, acele momente in care nu aveai ce sa faci decat sa stai tu cu tine, in care sa iti indrepti atentia spre interior pentru ca exteriorul era negru. Acum exteriorul e multicolor, iar introspectia este inexistenta pentru ca nu mai avem timp de ea.
Cine sunt eu? De cate ori te-ai intrebat asta in ultima vreme, tu cel sau cea care citesti aceste randuri? Însemnăm tot mai putin ca indivizi, ca entităti si devenim tot mai dependenti de exterior, de anturajul nostru fără de care devenim nesemnificativi. E normal? As spune că nu. O comunitate, un popor contează in măsura in care se pun in comun mai multe personalităti, mai multe valori. Cand se adună mai multe nulităti va fi imposibil să avem un rezultat pozitiv, ci vom avea o formă fără fond care se dezintegrează foarte usor.
Fie că vorbim despre poporul Roman, fie că vorbim de categoria socială formată din Studenti este esential sa ne cladim in primul rand pe noi ca individualitati, ca mai apoi sa oferim unei comunitati o plus valoare. Nu, nu trebuie sa fim cool. Trebuie sa fim calzi pentru a putea emana caldura. Trebuia sa stim sa oferim, dar deopotriva sa apreciem cand ni se ofera. Pentru asta e necesara siguranta ca putem sa ne bazam in primul rand pe noi, siguranta in propria noastra valoare, in propriile puteri.
Chiar daca sfarsitul anului duce pe multi cu gandul doar la cheful de Revelion, ar trebui sa fie mai degraba un moment de bilant al fiecaruia. Ce am facut - ce vom face, cine am fost - cine suntem - cine am vrea sa fim. Autocunoasterea este o etapa indispensabila in procesul de evolutie a fiecaruia dintre noi.
