Postări
Anul intâi. Pleci de acasă, din camera ta in care ai visat de o gramada de ori cum va fi când vei pleca. Abia când trebuie să îţi măsori in genţi si plase toate lucrurile pe care le-ai folosit pană atunci si de care vei avea nevoie realizezi primul indiciu: că graniţa dintre Liceu si Facultate e ceva mai mare decât ţi-ai imaginat.
Odată ajuns in faţa usii camerei în care urmează să îţi petreci urmatorul an, universul tău interior este brusc atacat. Paturile sunt primele care sar in ochi. Da, paturile. Nu mai este doar unul ci sase si mai tulburător este că sunt toate la fel si nici unul nu e al tau. Tot ceea ce până acum făceai în camera ta de acasă se va impărţi cu sase, libertaţile pe care le aveai până acum în spaţiul tău intim se vor imparţi la sase, clipele în care erai doar tu cu tine se vor impărţi de acum la sase, sapte, opt, .. zece.
Te afli într-o încăpere de câţiva metri pătraţi cu o gramadă de lucruri cărora cu greu le mai găsesti locul. Ai un dulap. Va fi unul dintre puţinele spaţii din noua ta locuinţă în care vei mai putea regasi frânturi din ceea ce aveai acasă. Cheia de la el te face să fi mai sigur că nimeni nu se va putea amesteca in orânduirea de acolo. Nu vei mai găsi hainele gata indoite cu un miros proaspăt, ci va trebui să le indoiesti cu mâna ta. Vei afla mai tarziu si cum se rezolvă cu mirosul proaspăt, dacă îţi faci programare la masina de spălat si te incadrezi în intervalul pe care îl ai la dispozitie.
Ti se desfasoară în minte delimitări ale camerei în câte sase zone si nu reusesti nicicum să o găsesti pe cea viabilă. Ai vrea să iei patul ăla si cu masa de lânga el, dar asta implică totodată ajungerea la ele si deja ar insemna aproape jumătate de cameră. Te intrebi unde vor mai incăpea alte cinci persoane. Nu vor sta numai in pat, vor avea fiecare câte patru genţi ca si tine, vor avea calculator, vor avea papuci, vor avea multe. Unde îsi vor gasi locul toate astea?
Ai făcut cunostinţă cu toti cei cinci viitori colegi de cameră. Ai asistat absent la tot ceea ce s-a intamplat între momentul în care plănuiai pozitionarea tuturor perechilor de incălţări care se vor aduna si cel in care toţi s-au instalat si au pus lenjeriile pe propriile paturi. Ceaţa se dă la o parte si tu stai in patul de sus, iar masa o imparţi cu incă cineva. De fapt doar monitoarele calculatoarelor si-au demarcat fiecare teritoriul si al tău parcă se simte cel mai inconfortabil. Nu e obisnuit cu un mediu strain. L-ai mai scos din casă doar o dată si aia a fost la un chef cand nimeni altcineva nu s-a oferit să aducă muzica. Ai fost cu ochii pe el toată seara.
Incepând de acum timpul îţi devine, parcă, străin. Totul e străin si treptat chiar tu iţi devii străin. Camera te apasă tot mai mult. Parcă toţi s-au obisnuit, parcă toţi au stat intr-o cameră de camin de cand se stiu si parcă numai tu esti decupat din alt context. Incet incet camera nu mai e locul unde obisnuiai să te linistesti, unde iţi puteai aduna gandurile. Cauţi altceva. Ca să nu stai in cameră, alternativa cea mai facila este să stai pe palier, iar pentru asta ai nevoie de un "permis": fumatul.
Incepi sa fumezi pentru a te putea integra mai usor si observi că, de fapt, existenţa ta de acum nu va mai fi legată de cameră. Nu iti vei mai găsi acolo intimitatea ci vei fi nevoit să îţi creezi mici oaze de intimitate cu fiecare ocazie, cu fiecare conversaţie purtată. Iţi creezi usor legaturi printre alţii ca tine; si sunt mulţi. Descoperi baruri, cluburi, anturaje. Totul pentru a fugi de tine sau pentru a te regasi. Incepi sa vezi că singurătatea ta nu e unică, începi să descoperi că nici camera ta nu e unică ci se multiplică obsesiv ca intr-un cosmar.
Ajungi să te consideri norocos. Tu ai reusit să evadezi, alţii poate că rămân să fie zdrobiţi între pereţii Camerelor lui Procust.
***The End.
8 comentarii:
Articolul asta e publicat de revolutia EMO;))
Esti un lake, nu ei nimic de bun simt in tine, esti un gunoi, de chefurile in care te distrezi, de prieteniile pe care le legi?
Stii ce esti tu?
Nu un frustrat cum zice lumea, ca macar ala vrea ceva in viata.
Tu esti un copil EMO:)
vi deseara in camera cu 6 paturi sa fumam pe intuneric ? =)) ... radem noi dar chiar e trist
Daca primul care a comentat a fost Angel Codrean de la AC atunci ii transmit pe aceasta cale ca ma asteptam la mai mult din partea lui :(
Nu cred ca la altceva in afara de chefurile in care te distrezi, propozitii neacordate, jigniri si fete mincinoase si lingusitoare te poti astepta....Aceste cuvinte definesc un arhetip baiatului din liga .
Nu pot sa zic ca nu ai dramatizat putin cam mult. Anul acesta o sa se mai intalneasa situatia asta.
S-a explicat destul de bine ca se trece la un alt sistem de invatamant si ca anul acesta termina 2 generatii de studenti.
Cat despre cei care comenteaza numai cuvinte de "lauda". Nu inteleg de ce orice injuratura , jignire adusa impotriva blogger-ului este considerata ca si cum ar venii din partea unui membru de liga.
Eu nu sunt total de acord cu posturile blogger-ului (desi au si un sambure de adevar) pentru ca ii place sa exagereze la unele asa-zise probleme. Nu il consider pe el frustrat. Frustrati sunteti mai mult voi ceilalti, cei care comentati neconditionat , total aiurea.
Daca voi nu vreti sa opriti un un conflict , la ce va asteptati de la ceilalti (cei din ligi)?
Eu sunt membru de liga si oarecum ma mandresc cu asta. Nu o sa spun si de ce pentru ca o oricum se va interpreta si crede exact contrariul.
Ati observat la fel de bine ca toti ceilalti ca oricat de mult ati incerca sa aruncati cu noroi in "noi" nimic nu se va schimba.
Daca aveti ceva de spus de ce nu o spuneti in fata, infruntati-ne, aratati ca meritati sa fiti bagati in seama. Daca voi credeti ca niste vorbe jignitoare aduse la adresa noastra or sa ne faca sa avem regrete si v-ar pune mai presus de noi sau va credeti mai gongoi , dati-mi voi sa va dezamagesc dar va inselati amarnic.
Nimeni nu e mai presus de nimeni.
Sunteti toti egali , fie ca facem parte sau nu dintr-o liga.
Touche !
Partea cu egalitatea poti sa o lasi deoparte. Toti am fost egali in "vremurile de aur", si au trecut.
In schimb anumite personaje de la voi din ligi (nu zic de tine ca nu te cunosc, dar ii cunosc pe cei despre care vorbesc) aplica "datul la toata lumea" ca sa inchida gurile celor care nu stiu ce fac ei. Cum aduci in discutie subiectul cantinei, caminelor, a reprezentarii studentesti, si toate mizeriile din jur, imediat sar ursii pe tine. Pentru ei toate sunt perfecte, ei sunt atotmultumitii nostrii.
Crezi ca multe din aceste probleme nu au fost puse in fata lor de studenti? Iti spun sigur ca au fost, si nu de acum de cand a aparut acest blog, ci de cativa ani. Dar ei nu au stiut decat sa mearga la Robu si sa pupe in fund, si nu sa dea cu pumnul in masa. Iar ca rasplata au primit posturi pe la rectorat, TeleU, si alte promisiuni.
Dar ca peste tot in romanistan: "Cainii latra, ursul merge inainte".
Sunt ferm convins ca toti au fost ieri langa Tariceanu sa ii stranga mana si sa ii adreseze cuvinte de lauda. Daca aveau coloana vertebrala nici macar nu ar fi trebuit sa fie acolo. De ce? Pentru ca toti cei care conduc tara sunt niste hoti de prima mana, indiferent de culoare politica (adica toti). Dar si ei tot in categoria ciolanosi intra atata timp cat si ei sunt la aceeasi masa. Si in final invoca victimele din '89. Mi-ar fi rusine sa stau cu aia la masa si sa invoc victimele din '89.
Cred ca intrebarea cu injuraturile adresate blogger-ului nu are nevoie de raspuns. Ce e mai grav e ca acele persoane au impresia ca discuta cu o singura persoana, pusa aici sa ii discrediteze, sa faca campanie electorala la nu stiu ce partid, sa mai arunce cu noroi in conducerea universitatii, etc, etc.
PS: Daca tot vin alegerile, sper ca la vot sa se prezinte 10% din populatia cu drept de vot. Iar daca o sa mearga mai multi sper ca macar 60% din voturi sa fie invalide (NU albe, atentie mare). Ca ei au uitat de limite.
asa e viata :) e destul de greu sa mentii un simt ridicat al proprietatii atata timp cat traiesti in camin. cheia e sa fi dispus sa faci compromisuri, sa accepti ca lucrile din camera devin bunuri comune, ca lumea ta nu/ti mai apartine numai tie. uneori cu toate compromisurile e destul de greu sa cooperezi cu colegii de camera, alteori descoperi in ceilalti prieteni adevarati. si da, fumatul e o cale de socializare :P. nefumatorii au mai putine ocazii de a socializa in camine. intimitatea e doar in gandurile tale, daca te consoleaza cu ceva gandeste/te ca cei care iti incalca tie intimitatea sunt cei a caror intimitate o incalci :D. si in final da, fiecare camin nu e decat un morman de cutii asezate una langa alta, una peste alta, ce ne contin pe noi toti. daca esti considerat emo dor pt ca vezi toate acestea atunci e de preferat sa fii emo decat un cocalar scapat de acasa care isi petrece timpul in betii si chefuri.
ps: imi place stilul, chiar ai talent, felicitari, astept un blog ;)
Trimiteți un comentariu